luminii din dorul sirenei,
de cantec inghetat,
la margine de apocalipsa,
unde nici credintele intregii lumi,
nu au mai ajuns vreodata,
indiferent cat de mult
ar fi crezut sau nu,
in iubirea mea pentru tine.
Ce simte nisipul
despre clepsidra sparta,
a sangelui sau,
prin care-si scurgea candva-undeva,
disperarea?
Dar oceanul
despre numarul valurilor
dorurilor sale,
dupa nemurirea ochilor tai?
“Poezie de Sorin Cerin”