Contrarii

Contrarii

Pot să deschid fereastra
fără să văd nimic...

Pot să sting...
lumina trecutului
dar nu pot stinge
focul iubirii
aprins demult,
pe altarul faraonilor,
ce cer sacrificii.

Pot privi cerul,
fără să văd luna plina
îmbrăţişată de soare,
în apusul universului,
când stelele joacă şah
pe cerul plin de aripi.

Pot imbraţişa în sărut,
un zbor de fluturi
ce-mi umblă prin stomac,
dar nu pot să întorc timpul
să le dau mai multă viaţă.

Pot privi...
un înger fără aripi,
ce strigă durerea-n tăcere
fără un scâncet...
dar nu pot deveni,
demonul iubirilor neâmplinite.

Cu aroma de cetini,
pot sa imbrac universul,
si rochii de voal
si brocart pentru stele
fac,cadou,
in noaptea nuntii mele...
ca sa pot spune nu,
neiubirii.

Pot săruta urma pasului tău
lăsată pe nisipul
din deşertul inimii mele,
dar nu pot spăla cu lacrimi,
urma sărutului tău.

“Poezie de Dida Diana Cioponea”