Inger cu aripi sangerande

Inger cu aripi sangerande

E frig... se-aude un vaiet în liniştea nopţii
Ce curge stelar a lacrimi divine...
Pe-o piatră,înfrânt,căzut în faţa porţii,
Un înger rănit mai strigă puternic în mine.

Sub ferestra nopţii chip modelat divin,
Născut din suflare dumnezeiască,
Aşteaptă-ntrebător adevărul senin...
Dacă are şi el, dreptul să iubească!

Un înger rănit din dragoste oarbă,
Cu aripile frânte,trist şi obosit...
În tremur de noapte,zace in iarbă,
Înfrigurat,cu aripi sângerânde,de iubire rănit.

Rupt şi pătat îi e veşmântul de sânge,
Strigă disperat în noapte după ajutor.
Din aripă,o picătură de sânge îi curge,
Rănit,c-a îndrăznit să strige...dor!

Legat şi-amorţit de otrava minciunii,
Tremură,de teama dimineţii mincinoase,
Ştiind că lanţul ce-l leagă,dă ura goliciunii,
Rupându-i veşmântul angelic de mătase.

Temându-se de cel ce drumul i-a înfrânt,
Îşi doreşte o aripă măcar...de-ar putea urca...
Spre cerul lui albastru,nu pe Pământ...
Doar acolo aripa lui,poate se va vindeca.

“Poezie de Dida Diana Cioponea”