Culori

Culori

Foarte putini au sansa sau nesansa de a cunoaste oameni care sunt perfecti in ura lor, sau in iubirea lor. Ma rog, care se apropie de perfectiune. Care reusesc sa mentina ideea care ii calauzeste imens de mult timp. Astfel de oameni sunt rari. In rest, lumea exista pentru noi in tonuri si nuante de gri. Exista o balanta care inclina in fiecare moment intr-o parte sau alta. Atunci cand binele prevaleaza, suntem buni. Atunci cand raul e predominant suntem rai. Cu toate acestea, in fiecare moment, suntem un amestec al acestor doua valente.
Ceea ce ma face sa ma gandesc. Cum poti trai simultan in lume si in afara ei. Sa o poti vedea. Sa o poti surprinde. Sa te lasi purtat de val, fara a fi inghitit de vreo valtoare. Si uite asa ajung la primul sarut. Huh! Care este 99% imaginatie si 1%practic. Pe vremuri primul sarut era magic. Se credea ca el poate sa te trezeasca din cel mai adanc somn. Chiar si din somnul constiintei?
Ce suntem noi? Ce cautam aici?Oare primul sarut chiar te transporta intr-o lume ideala, sau nu, mai degraba intr-o lume a ideilor pure, arhetipuri a tot ceea ce esti in tine ma curat, mai profund, mai...
Care este scopul nostru aici si acum?
De ce ne nastem?
De ce murim?
Unde este adevarata mea casa?
Deseori ma simt strain intre ai mei, uneori ma simt acasa intre straini.
Intrebarile sunt aceleasi. Raspunsurile se schimba odata cu trecerea timpului.
Care e sensul vietii?
Dar scopul ei?
Ce urmarim de fapt?
Totul sa fie doar o goana nebuna dupa satisfacerea dorintelor noastre? Bun. Sau poate nu. Odata o dorinta implinita, altele apar. Un joc care poate continua la infinit. Ca sa ai ceea ce vrei, trebuie sa vrei ceea ce poti? Sa ne multumim doar cu atat?
Ce e speranta?
Ce e realitatea?
Ce e nebunia?
Femeia spera spera si moare disperata. Huh! Asa sa fie oare? Realitatea zilelor noastre. Realitatea este una alcatuita din descrieri. Si daca intilnim ceva care nu corespunde descrierilor noastre? Inchidem ochii si ne continuam drumul? Olum se impiedica adesea de adevar, dar cel mai adesea se ridica si merge mai departe, zicea Murphy. Ce e adevarul? Exista un Adevar mare si un adevar mic? Cate adevaruri sunt? Fiecare are propriul lui adevar? Chinezii clasificau la un moment dat acum multe milenii nu mai putin de 81 feluri de viduri. Vidul. Neantul. Inceputul sfarsitului sau sfarsitul inceputului. Poate ca nu suntem decat un sir de intrebari fara raspuns. Poate ca o frunza purtata de vant ne poate oferi cheia. Un sunet de bucium. O mangaiere in orele diminetii.
Imi plac cartofii pai. Motivatia in sine nu conteaza. Multe lucruri par absurde si totusi nu sunt. Multe sunt si totusi nu par. De ce oare cel mai adesea doctorii care profeseaza in ospiciu innebunesc? Oare daca o sa ma duc mai des in Academie voi deveni mai inteligent? Ideile sar ca puricii din om in om. Dar totusi pe nimeni nu ciupeste la fel.
De cine sau de ce depindem, si de cate ori pe parcursul unei zile? De mincare? De prezenta cuiva? De telefonul mobil?
Cand ne vom gasi linistea? Sau cum?
Cine suntem NOI? Ce cautam AICI?

“Diverse de Andreea Ca”