De iubeşti…

De iubeşti…

De iubeşti, varsă-n furnalul iertării
pelin de suferinţă din răni şi amintiri,
mai tare roade rana răzbunării–
dar sufletul se logodeşte în iubiri.



De iubeşti, toarce firele de sfinte,
caierul de gânduri e-n rod ca un pântec,
zefirul de seara lasă-l s-aprindă
vâltori de maci pe buze şi în cântec.



De iubeşti, aşază pe cerul iubirii
luceferi din tine şi doruri celeste,
fie-ţi scriptura nădejdea împlinirii –
în sanctuar de frunze, o toamnă mai este.

“Poezie de Gavriil Stiharul”