şi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu,
să-aduci în viaţă balsamuri din psaltire,
să găseşti putere să crezi când ţi-e mai greu.
A fi femeie-nseamnă să te ridici mai demn
din temniţele silei zidite de tirani.
Lanţurile urii să-ţi fie semn şi-ndemn,
iertarea – balsam duşmanilor de ani.
A fi femeie-nseamnă ca pasărea ce arde
să nu te lase să-ţi pleci genunchii iar şi iar,
ci să cheme cerul pentru-un zbor departe,
vâslele speranţei bătând şi lin, şi rar.
A fi femeie-nseamnă ca prin pustiul zilei
să treci sprijinită de-o îngerească mână,
iertând la toţi dispreţul sau pomana milei,
zâmbind ticaloasei feţe înjositor de bună.
A fi femeie-nseamnă să crească-o taină-n tine,
rod al podoabelor curcubeielor cununi,
căci singură nu eşti, arvuna unui bine
o primeşti în clipe de priveghi şi rugăciuni.
“Poezie de Gavriil Stiharul”