Dumnezeu si Cuvant

Dumnezeu si Cuvant

Uitare a legilor firii,
cred in sensul nemuririi
mai rece decat gheata amintirii,
foc al iubirii
ars de Cuvant,
in zborul sau dedicat vietii,
murite de dinainte de a se naste,
iluzie a sperantei unui Dumnezeu,
care ar fi dorit
sa devina,
imperfect prin noi,
satul fiind de atata perfectiune
a singuratatii prea eterne
din El.

Si astfel Dumnezeu s-a intrupat
in propriul Cuvant,
creindu-ne o lume,
a intelesurilor dintre bine si rau,
fericire si suferinta,
la care aspira Dumnezeu,
satul de atat de mult bine,
de atat de multa fericire?

“Poezie de Sorin Cerin”