Odata

Odata

Inima de cer,
lumina din iubire,
floare a dorului,
craiasa a sperantei,
lacrima a infinitului,
petala a nemuririi,
tarm al ochilor mei,
de ce ai imbratisat,
desertaciunea lumii,
nascandu-te,
ca toate celelalte nimfe,
intr-un van al uitarii,
de tine, de mine, de noi,
zapada topita a destinului meu,
scursa in santurile ridurilor,
pe care le-a sculptat Timpul,
fetelor amintirii mele,
prea batrana acum,
sa te mai poata privi,
in ochii de odinioara,
orbita de neincrederea,
iubirii mai batrana decat vremea,
in mantaua careia ne invesmantam,
odata.

“Poezie de Sorin Cerin”