Erezia de-a fi Eminescu

Erezia de-a fi Eminescu

Doar atât Să existăm eminescian
Căci unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre a cunoaşte
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte
Vreme trece vreme vine
În prezent le-avem pe toate
Dar de-a lor zădărnicie
Tu te-ntreabă şi socoate
Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phoenix
O nu credeam să-nvăţ a muri vreodată
Codrule codruţule
Numai cuvintele limbii române tac despre mine
Restu-s somnoroase păsărele
Doamne ca să pot să mă trezesc odată
Pe mine mie redă-mă
Doar atât

Costel Zăgan , Erezii de-o clipă

“Poezie de Costel Zăgan”