Eroii din umbra

Eroii din umbra

A existat vreodată dreptate în viață? Aceasta este întrebarea pe care fiecare și-a pus-o măcar o dată până acum. Totul a început odată cu bătălia finală, cele două tabere se stabiliseră deja: tabăra democrației, în care fiecare țară credea în valorile occidentale și tabăra rebelă, formată din țări totalitariste, în care credința și conducătorul suprem reprezintă principalele argumente. Acesta avea să fie ultimul război pe care umanitatea îl va suporta. În tabăra democrației, o țărișoară mică, unde democrația era instabilă, avea să dea ultimul soldat, un omuleț durduliu, dar cu o dorință și o dedicare ieșite din comun, capabil să se sacrifice pentru țara care niciodată nu l-a înțeles și pentru compatrioții care l-au respins. Durduliul făcea parte din ultima linie de apărare, nu avea pregătirea necesară să participe într-o astfel de bătălie, cu o miză imensă, dar curajul și puterea interioară îl vor însoți pe front. Când s-a primit ordinul de chemare în luptă și a ultimei linii defensive, soldatul (R) a devenit ținta unor atacuri nemeritate din partea colegilor, aceștia i-au amintit de condiția sa de durduliu și l-au sfătuit să nu le stea în cale. R fiind foarte sensibil, le-a ascultat criticile, s-a retras și a încercat să stea departe de ei. Liniile ofensive ale taberei adverse înaintau rapid, iar în câteva zile, apărarea țării era formată doar din ultimii supraviețuitori. Într-una din ultimele ședințe tactice, R și ceilalți luptători se aflau în mijlocul unei mari dileme: exista o mică șansă să apere pământul sfânt al străbunilor, dar aveau nevoie de un om care să pătrundă prin gloanțele inamice și să le distrugă echipamentele de comunicație, împreună cu echipamentele de control ale armelor moderne. Câțiva combatanți și-au adus aminte de copiii și soțiile de acasă, alții și-au adus aminte de părinții care le-au dat viață, altora le era frică de moarte și nu erau dispuși să se sacrifice pentru scopul suprem, dar cineva cu vocea tremurândă și cu glasul liniștit avea să schimbe situația războiului, acesta era R. Fără să țină cont de pericolul iminent de moarte, R și-a asumat rolul și a dorit să demonstreze că în ciuda tuturor defectelor sale fizice, poate să se sacrifice pentru lumea care nu i-a acordat niciodată vreo șansă. Inamicii s-au trezit cu un soldat bucălat care încerca să ajungă la echipamentele lor, iar lunetiștii și-au asumat rolul de a elimina pericolul. R este împușcat în zona pieptului, dar își continuă misiunea și într-un final, cu 3 gloanțe care încă zăceau undeva în corpul său, ajunge la depozitul secret de echipamente. Nu a durat foarte mult până când R a aflat că are de înfruntat 3 mari obstacole până să pătrundă în cameră: codul de acces era criptat, limba folosită era necunoscută și era necesar ca acesta să înțeleagă cum funționează echipamentele respective. R și-a adus aminte în acele momente dificile de faptul că la un moment dat cineva i-a spus că nu va reuși în domeniul criptografiei, că mai are de învățat și că e la nivelul celorlalți. Ghidat parcă de dorința de a demonstra contrariul, R își pune mintea la contribuție și reușește să spargă criptosistemul militar folosit la criptarea parolei de acces. A doua mare provocare a constat în producerea unui mesaj vocal, într-o limbă necunoscută încă pentru R, care să permită accesul în camera echipamentelor. Din nou, în pofida durerilor provocate de gloanțele din interior, R rememorează o întâmplare în care oamenii l-au nedreptățit, i-au spus că nu poate să învețe o limbă străină și astfel incearcă toate combinațiile posibile de cuvinte pe care le știa, astfel că, după câteva ore, R reușește să treacă producând un mesaj vocal în limbile engleză și franceză. Etapa finală, cea mai dificilă, din cauza faptului că soldații inamici îl localizaseră pe R, avea să demonstreze abilitățile lui R de a cădea si de a se ridica mereu, capabil să țină fruntea sus, chiar și în fața morții. R rememorează o succesiune de întamplări, în care oamenii i-au insuflat ideea că nu este pregătit să înțeleagă mecanismul complex al unor echipamente tehnice, dar condus de înțelepciunea și pregătirea avută în singurătatea absolută, reușește după lupte seculare să dezactiveze echipamentele de comunicație și de control. Plin de sânge, R își amintește de alte întâmplări care l-au marcat, înfrangerile suferite în dragoste și respingerea celorlalți, nedreptatea care parcă l-a urmărit de-a lungul întregii vieți. Emoționat și rănit, R este localizat și împușcat mortal de inamici, o lacrimă i se prelinge pe obraz și mana dreaptă ii cade pe piept, în dreptul inimii, și-ar fi dorit și el să simtă iubirea și prețuirea cuiva, dar pentru el era prea tarziu, rămăsese cu capul înclinat parcă între o fărâmă de speranță și o fărâmă de iubire. Datorită lui R, armata a reușit să apere cu succes pământul natal, dar oare care a fost prețul? Foștii colegi ai lui R s-au reîntors teferi la familiile lor, iar fostul durduliu a avut parte de respectul cuvenit, abia după ce s-a sacrificat pentru poporul său. Fiecare dintre voi aveți un R prin preajmă, căutați-l, nu-l abandonați, ajutați-l și iubiți-l, nu așteptați sacrificiul său pentru a-l respecta. Există oameni în umbra singurătății care se sacrifică zi de zi pentru voi și măcar un gând să îndreptați către ei, nu vă uitați eroii și nu uitați jertfa lor, nu-i lasați să ducă singuri povara unei vieți dedicate slujirii neîncetate a intereselor poporului vostru.


“Diverse de Anonymous Anon”