Fara inimile eternitatii noastre

Fara inimile eternitatii noastre

Arata-mi,
ridurile clipei
in care inima ta,
ar fi batut,
pentru apusul zambetului meu,
cand nu mai existam
ca furtuna de cuvinte,
iar umbrele sentimentelor noastre,
rupte de priviri,
unde nu ne mai acopereau
stropii sperantelor ravasite,
de mana patimii mele,
care te strangea fara nici un rost,
iubindu-te,
ar mai fi fost eternitatea noastra?

Spune-mi,
unde ar fi reusit sa moara,
lacrimile zapezii amintirii noastre,
daca nu in primavara privirii tale,
incalcita in gardurile sparte ale gandurilor noastre,
prin care ne speram viitorul,
eternitatii,
unde reuseam sa ne traim viata,
ca doua personaje ale intelesului
unei mari iubiri.......

Pierduti in iubire fara de noi,
rataciti pe calea uitarii,
crezi ca Dumnezeul,
sarutului nostru va mai spera vreodata,
in usa deschisa a dorului ce nu vroia sa-si piarda,
palma zambetului tau divin,
uitata in inima mea,
atunci cand ploua cu iubire,
peste viitorul nostru deja trecut?

“Poezie de Sorin Cerin”