ranite de asfaltul negru al furtunii,
faclii sangerande
pe mormintele cuvintelor.
Nori fara ploile adevarului,
salcii care-si incremenesc ramurile lacrimilor,
pe oglinda sparta
de talazurile oceanului suferintei nesfarsite.
Fiinte in deriva,
stoluri de iluzii ale vietii ratacesc,
cautand tarmurile calde,
neatinse vreodata de iarna vietii.
“Poezie de Sorin Cerin”