sange de granit sfaramat de doina cuvantului,
liniste mormantala ce decorezi
lumea de vise ciobite
a destinului meu.
Corabii de sperante,
nu si-au mai gasit niciodata portul,
nici la marginea raului apei vietii,
poluat de rautatea ruginii din sufletele
ce nu pot renunta la moarte,
chiar daca se cred eterne uneori.
Stea cazatoare,
faclie de absolut,
lasa-mi lumina divina din mine,
sa-mi inteleaga inima.
“Poezie de Sorin Cerin”