Impreuna sub acelasi orizont

Impreuna sub acelasi orizont

Nu exista cer
fara steaua lui,
nici ingeri
fara aripile iubirilor
care sa zboare
spre infinitul
luminii divine din ei,
uitand de inima ta.

Cat de departe sa fie,
nemurirea Lui Dumnezeu
de zambetul tau,
raza de soare
a luminii stinse din mine
de vantul rece al uitarii
de noi?

Prea mult intuneric
am imbratisat
in amintirea Destinului
ce trage sa moara
fara farmecul tau,
stea de cer
prea singura de lacrimile,
noptii din mine.

Si am alergat spre tarmul diminetii,
unde zorii amintirilor tale,
s-au uscat pe obrazul
ridurilor timpului meu uitat,
de visul Lui Dumnezeu,
privindu-mi aripile frante,
spre orizontul
pe care-l imbratisam undeva-candva,
impreuna.......

“Poezie de Sorin Cerin”