Destin, Lumina, Fericire

Destin, Lumina, Fericire

Abis de sperante
si clepsidre sparte,
in cioburi de iubire,
la talpile cerului din mine,
prea grele de timpul,
suparat pe propriul sau,
Destin.

Nici stropii lacrimilor,
ploii Lui Dumnezeu,
nu mai ajuta tarana vietii,
desert ce nu va mai deveni
niciodata fertil,
fara privirea eternitatii din tine,
Lumina.

Doar flamuri rupte,
acum carpele dorului nostru,
sterg praful dureros de murdar
al gandurilor ce au fost
undeva - candva iubirile eterne ale,
Fericirii.

“Poezie de Sorin Cerin”