nopti pline
de cosmarurile,
firii cu nume de viata,
spatii ce nu pot fi locuite
cu sufletul,
fara a naufragia,
in lacrimile dorului.
Stanci sfaramate,
de inima ta,
nisip dus de valurile,
palmilor crezului meu,
in Dumnezeul din tine
care mi-a invins speranta,
spalandu-mi dorul cu zorii,
ceturilor unei amintiri,
ce era sa moara in uitare.
“Poezie de Sorin Cerin”