de sangele vietii mele,
valuri de vant ma lovesc,
in privirea marii mele iubiri,
care esti tu,
nor de zapada,
in care se primenesc,
ingerii viselor mele,
pentru a-si spala
puritatea eterna a cerului,
din sufletul lor,
de senin.
Si de aceea,
cred in zanele rasaritului
sperantelor noastre iubire,
cu lacrimi de cer,
pline de misterul sarutului,
dintre destin si lumea pasilor nostri,
in care mai vrem sa credem
ca florile dorului,
nu vor ingheta niciodata
pe fereastra intalnirii dintotdeauna,
la margine de drum al mortii...
“Poezie de Sorin Cerin”