Excremente mizere

Excremente mizere

Arata-mi ridurile sperantei tale,
privire de tarana,
si am sa te astept la margine de cimitir,
cu toata viata dorului tau cu tot.

Am cazut in santurile destinului tau,
fara sa pot intelege,
palma uitata de Dumnezeu in inima mea,
soarta de carton,
demodata si prafuita,
cu uitarea din mine.

Intreaga noastra existenta,
copila de musama,
am petrecut-o,
stand pe rafturile celor mari,
ca sa nu se murdareasca de visele noastre,
lume de excremente mizere ale binelui,
care nu ne va intelege niciodata,
cata nevoie mai are de raul,
marilor noastre iubiri.

“Poezie de Sorin Cerin”