cred in dorul tau,
stiind cat esti de efemera...
Spatiu dat inimii mele de nasterea zilei,
in care am devenit viu,
pentru a ma dedica mortii care ma asteapta...
Erai langa mine faptura cu nume de mama,
incat nici macar nu ne cunoasteam vreodata,
pana cand stiam ca nascandu-ma voi muri...
Flori de gheata aprinse de suflarea ta,
isi lasa semintele clipei in dorul meu,
devenit eternitate a respiratiei unui Timp,
pierdut....
Suflet de lut,
al canii din care-mi beau sentimentele vietii,
te vreau cer si paradis,
neinfrant niciodata de eternitate...
“Poezie de Sorin Cerin”