La noi, Moșul n-a venit!

La noi, Moșul n-a venit!

A mai trecut o zi și înc-o noapte
și-am așteptat în frig și ploaie...
am auzit spunându-se în șoapte,
precum că vine...Moșul Nicolae.

Când se-aprindeau luminile-n ferești,
vedeam cum toți copiii-i scriau carte...
și azi te-aștept, Moșule...pe unde ești?
să-ți scriu, de litere n-am avut parte.

Sunem pustii, fără părinți...și singuri,
cu-n frate mic... si sufletul ni-i trist,
că-n viața noastră, n-au înflorit muguri;
mă mir și eu în ger, cum mai rezist!

Sunt trist că azi...ninge din nou;
ne chinuie frigul și-n oase intră iar...
ne-adăpostim la gura de metrou
și Moșul nu ne vede, să aduc-un dar.

Pe lângă noi trec, copiii surâzând;
cu haine groase și-n brațe, jucării!
doar noi...sărmani copii - mai zic în gând -
că n-am avut ghete, să le pot lustrui.

Poate că de-aia Moșul n-a venit...
mă simt pierdut...pierdut am să rămân;
trăind de azi pe mâine din cerșit
și printre oameni cu sufletul păgân.

Dida Diana Cioponea.

“Poezie de Dida Diana Cioponea”