Lacrima Cuvântului

Lacrima Cuvântului

Erai alături de apusul soarelui,
inimii mele,
de când ne-am bătut covoarele paşilor,
din praful strălucirii,
zâmbetului tău,
de nimfă adormită peste sentimentele,
palmelor din care olarul Dumnezeu,
ne-a clădit lumea,
marilor noastre iubiri.

Da, te vreau,
ploaia norilor sărutului din eternitatea,
care nu-şi va pierde niciodată adevărul,
rostirii orizontului dintre mâna dragostei mele,
ce vroia să-ţi prindă absolutul,
a tot ceea ce poate însemna lacrima,
unui Cuvânt.



“Poezie de Sorin Cerin”