Mare de speranţe moarte

Mare de speranţe moarte

Ce pot să fac dacă norii din fiinţa mea
nu ţi-a găsit ploaia iubirii lor,
dacă moartea devine o viaţă mai paşnică a dorului,
iar visul un vultur uitat pe o creangă a amintirii
unde nu mai poate fi niciodată ucis?

şi am plecat să mă apăr de viaţă în delta gândurilor mele,
fără ieşire la marea speranţelor noastre,
unde am naufragiat legat de vlăstarul noii primăveri,
ce a murit dincolo de timpul promisiunilor
unui Dumnezeu amnezic.

Cine eşti tu în afară de paşii lăsaţi prin lume,
ce şi-au călcat până şi spiritul vieţii,
ascunse sub ciorapul găurit al destinului,
de a fi noi doi.

“Poezie de Sorin Cerin”