Lumea santurilor

Lumea santurilor

In lumea santurilor,
fetele trebuie sa fie ridate,
fiindca asa da bine furtunilor din noi,
pierdute catarge,
sfasiate de viscolele timpului,
spre a fi aruncate
in bratele oceanului de lacrimi fara sfarsit,
ce-si geme in noi disperarea,
scoicilor de sentimente
ce si-au pierdut pentru vecie glasul
de a mai vui vremii
nesatula de gratia suferintei,
rastignitilor de pe crucile vietii.

Melci ai sperantei
cu cochiliile bolnave de iubire
sau sparte de dor,
se indreapta neobservati
printre grauntele de nisip,
ale plajelor mantuirii acestei lumi,
mai putine decat stelele universului iubirii,
mai putine decat galaxiile sarutului,
mai putine decat clipele mortii.

“Poezie de Sorin Cerin”