Noi oamenii de zapada

Noi oamenii de zapada

Cum am fi aratat
daca nu ne nasteam oameni de zapada,
care sa ne topim,
de iubire, de viata, de destin,
in timp ce moartea
ne ingheata ochii sufletelor,
pentru totdeauna?

Apa cuvintelor din zapada noastra,
se scurge in venele
nenascutilor oameni de zapada,
ce vor primi nasturi de vise
din aceeasi carbuni ai inimilor noastre arse,
care sa le inchida hainele sperantelor
incremenite pe taramul
gheturilor sentimentale vesnice,
pentru totdeauna.

Uitasem de cratita gandurilor
in care miliarde de oameni de zapada,
spera sa poata pune ceva zilnic,
ce le va tine de cald la tample,
ruginita sau decolorata,
poate nici una nici alta,
prin ea trec toate suferintele si placerile lumii,
oamenilor de zapada,
unicii ce nu pot fi bucurosi
de primavvara fericirii care-i ucide,
atunci cand mugurii viselor devin realitate.

“Poezie de Sorin Cerin”