Muritorii de foame

Muritorii de foame

Muritorii de foame se hranesc cu metafore
si rugaciuni
ard luminari
multe luminari pentru morti pentru iluminat camera in care umbrele
nu-i inspaiminta ci le fac pofta de mincare.
zgiriie peretii apoi toarna ceara in formele unghiilor
peretii se topesc in zilele fierbinti
atunci casa le devine luminare si ard tacuti
poftind luminile in stomacurile goale
precum iubitorii de condimente in exces.
muritorii de foame vad cerul plin de pesti
cum se scarpina unii de altii si cad solzi inspre gurile lor
cum flacarile mistuie solzii si numai mirosul
ii cuprinde si se imbata de miros
recita poeme clasice
antice
de pe vremea primelor luminari
metaforic se imbuiba
cu moarte.

“Poezie de Liviu-Ioan Muresan”