Poveste de razboi

Poveste de razboi

Ma tinea pe genunchi si-mi povestea razboaie cumplite
aveam niste soldati de plastic doi indieni cu miinile rupte si ascultam
stringindu-i in palme
cind ma lasa jos fugeam la nisipul adus pentru razboiul
pe care niciodata nu-l terminam. inviam jucariile moarte dupa tabara pe care
o agream si zilnic invingea una din ele. nu ma puteam hotari ce sint.
pina in ziua cind am ingropat soldatii definitiv si niciodata nu i-am reinviat.
de atunci un sarpe ma trece de la picioare pina pe spate
cum si bunicul a trecut si numai genunchii mi-au ramas in sezut
vii
calzi
numai cuvintele in urechi povestind un razboi
si niciodata nu am inteles de care parte ma aflu.
daca voi avea puterea sa inviu soldatul fara brate
el numai el imi va sopti.

“Poezie de Liviu-Ioan Muresan”