Ochii tãi

Ochii tãi

Ce poate fi mai frumos,
Decat sa privesc rasaritul din ochii tai,
Atunci cand astrul dorintei tale,
Rasare peste valurile intamplarii,
De a ne fi gasit,
Cu toate ca si acestea se sparg,
De stancile Destinului nostru,
Lasand ca spuma viitorului sa se retraga,
Inapoi in marea privirii tale.
De aceea iti spun cat de mult te pot iubi,
Chiar si atunci cand oceanul din noi vuieste,
Frematand in iarna unor certuri,
Pe care nu le vrem nici unul dintre noi amintiri.
Mi-as dori ca intreaga vesnicie,
Sa ramana pentru totdeauna,
In adancurile a ceea ce simtim acum,
Sa naufragiem mereu,
Pe valurile oceanului iubirii,
Din ochii tai minunati,
De care nu as putea sa ma despart ,
Nici macar atunci cand,
Toate oceanele de lacrimi ar seca,
Iar noi am naviga doar in amintire,
Pe caile unui Destin al mortii,
Ascuns in catedrala vietii noastre,
In care sa ma mantuiesc prin tine,
Pe fata impietrita a caruia as ingenunchea,
Rugandu-ma la icoana sufletului tau
Unde ar bate inimile clopotelor suferintei din noi,
In tacerea lor adanca si surda,
De durere metalica a Vietii,
Ce pare a nu simti nimic,
Careia sa ne rugam la ingerii amintirilor noastre,
Sa ne ierte fiindca nu e vina nimanui,
Pentru care am ajuns la tarmul ochilor tai,
Udat de cite o lacrima trecatoare,
Asemeni unei ploi de vara,
A necuvintelor din noi,
Atunci cand ne aflam in parcul implinirii,
Unde ne sarutam fara sa acceptam vreodata,
Existenta mortii,
Chiar si atunci cand te tineam de mana,
In cimitirul cuvintelor sacre,
Unde vroiam sa stiu, daca-ti mai amintesti,
Ca va trebui intr-o zi sa mor,
ªi am intrebat,
Unul dintre muncitorii Destinului:
„-Unde as putea muri?”
Mi-a raspuns:”-Putin mai incolo,chiar in fata.”
ªtiam ca nu se moare niciodata in spate,
ªi mai ales la spatele Timpului,
Doar inaintea sa!
M-ai urmat in locul acela rece al mortii,
Þi-am simtit sarutul tau mai plin de viata ca niciodata,
ªtiind ca doar tu poti fi reinvierea sufletului meu,
Atat de pierdut in oceanul etern al ochilor tai.
De aceea te voi cauta etern in mine,
Navigand pe fiecare privire ce ne va cadea,
Asemenea fulgilor de nea din zapada amintirilor,
Pentru ati spune etern ca te iubesc infinit.

“Poezie de Sorin Cerin”