Cand toate petalele florilor,
Se vor ofili in amintirea ta,
Chiar si atunci,
Cand frunzele acestei veri vor fi tarana,
ªtearsa cu sila,
De pe lopata groparului sentimental al timpului,
Ce va injura beat de uitare,
Toate cuvintele noastre de iubire,
Ce se vor ofili la fel ca si coroanele mortuare,
Aduse cu atat de multe lacrimi,
Scurse peste Clipa noastra,
In care ne vom pierde impreuna,
Sorbindu-ne propria noastra eternitate,
Chiar si atunci,
Te voi iubi,
Departe intr-o stea,
Unde voi dori zambetul clipelor tale,
ªi mangaierile promisiunilor,
De a ne avea etern,
In nedespartirea cuvintelor,
Atat de reci,
Ale Apusului obligatoriu,
Ce a promis dinainte Facerii,
Ca vom fi aruncati la picioarele Existentei,
Spre a-si pietrui Aleea Mortii,
Cu visele,soaptele si sentimentele,
De iubire ale noastre,
Care vor fi calcate intr-o zi,
De picioarele Destinului,
Spre a pietrui cu noi,
Calea amara a Existentei,
Ce doreste sa ajunga,
Dincolo de orice Timp,
Fara sa-si murdareasca talpile,
De suferinta sufletelor in care si-a privit,
Fata plina de iubiri neimplinite.
Chiar si atunci te voi iubi!
“Poezie de Sorin Cerin”