Asteptare

Asteptare

Oare iti era atat de greu,
Sa ofilesti cateva petale de Timp,
In parcarea in care ma asteptai,
Poate la fel de tacuta ca si Destinul,
Ce se hraneste cu florile toamnei din noi,
Incercand sa uite de tot ce poate fi,
O noua primavara a gandurilor,
Peste care sa adie dorinta de a ne intalni,
Asemenea zefirului iubirii,
Intr-o gara uitata de Dumnezeu,
Cel care da de toate,
Inclusiv trenuri de clipe si priviri pierdute,
Ascunse in sala de asteptare a iubirii,
Unde unicul tren cel al desertaciunii,
Nu va veni niciodata la intalnire,
Avand osiile acestei Lumi strivite,
De atata rotire in jurul polilor magnetici,
Din ochii tai ce nu stiu,
Ce anume vor.

“Poezie de Sorin Cerin”