singuratate in multime,
muguri de vise in primaveri de sperante,
senin nesfarsit de dor,
ploi repezi de saruturi,
se preling peste spinii clipelor,
cu asteptari prelungi,
pentru un strop de fericire,
o intalnire,
in ploaia ce a fost candva,
mugurul unui vis,
de a te avea alaturi.
Oh, iubire
arsita de cuvinte,
aprinse pe rugul inimii,
la care ne rugam
zeilor mugurilor de vise,
pentru o noua primavara,
stiind ca ce-a pierduta
nu se va mai intoarce niciodata,
va fi o noua cale straina si rece,
in care ne vom amagi,
ca mugurii de vise,
sunt tot aceea de atunci,
ce cautau,
primaveri de sperante.
“Poezie de Sorin Cerin”