Panza de paianjen

Panza de paianjen

Intreaga panza de paianjen,
al palmilor tale,
mi-a incremenit in sarutul clipei,
pe care nici unul nu am inteles-o,
si am aruncat-o,
in aerul sfidator al curateniei de noi insine.

Ne-am simtit prinsi in valtoarea,
unui dor care nu ne-a recunoscut numele niciodata,
chiar daca a fost atat de adesea certat,
de genunchii clipelor noastre de iubire,
din topirea sarutului primaverilor din priviri,
pana in toamna promisiunilor,
ce aveau sa inghete pentru totdeauna,
privirile patimilor noastre.

“Poezie de Sorin Cerin”