harfa a norilor sentimentelor,
ca nu ai crezut niciodata,
in seninul inimii mele,
si nici in pasii eternitatii dorului meu,
ce i-ai lasat sa alunece,
zdrobindu-se de stancile incertitudinii tale,
devenind nisip de clepsidre sparte,
din care s-a hranit,
mortarul inimii ochilor mei,
spre ati cladi statuia eternitatii,
la ceas de soarta
pe strada unde pana si Destinul
a devenit alcoolic,
in fata desertaciunii de a ne avea,
acum si aici,
maine si azi,
intr-un tumult al nemuririi separate,
ce a murit mai demult decat,
toate varstele Timpului nostru.
“Poezie de Sorin Cerin”