Ploaia albastră

Ploaia albastră

Să vină iar ploaia albastră,
Să curgă cu stropii ei mari
Pe casă şi pe fereastră

Privindu-te cum citeşti
Sau pierzi vremea-n zadar
Printre proiectele studenţeşti.

Să plutesc fără să înot
Departe de tine
Doar eu şi cu mine
Şi ploaia, în rest nimeni
Să nu ştie drumul
Să nu mă caute
Să nu mă-ntrebe
Nimic...doar ploaia
Să mă îmbete
Cu stropii ei mari.

Unii pretind zbor,
Eu doar plutire
Pe stropi de cristal
Către un simplu decor
Fără valiză, fără vapor
Dar vechi călător şi fidel musafir
Fără petale de trandafir,
Lauri sau note de zece,
Cu ploaia în suflet şi-n gânduri
Cu apa nici caldă nici rece.

Mai vine şi astăzi din nord
Uitând să mă mai anunţe
Cu stropii albaştrii-n lumină,
Fără umbrelă sau pelerină
Să mă ducă departe în timp,
Să simt iarăşi apa
Cum se scurge treptat
Pe armura din metal
Cu blazonul albastru
Şi semnul regal
Cu albe pătrate în stilul dalmat;

Să fug călare departe pe deal
Cu aerul proaspăt şi roua albastră
Să uit că nu mi-a fost dat
Absolut nimic adevărat
Decât ploaia la tine-n fereastră.

“Poezie de Cristian Stancu”