Vobiscum

Vobiscum

Am să plec iar o perioadă

tu n-ai văzut gânduri în stol
cum pleacă
să repare
umbra castelului
cu fiecare piatră
cu fiecare poartă
ruginită
din temniţă se aud sunete

am să îţi las oglinzi la poartă
o să le fac din cer să cadă
fiecare îţi va spune
altă poveste
aşa că-ţi las
şi carneţelul

o să probez o teorie moartă

“Poezie de Cristian Stancu”