Propria moarte

Propria moarte

În care libertate ar mai exista Cuvântul,
dacă nu ar fi Dumnezeul iubirii noastre?

Sub care flamură ar mai bate steagul fericirii,
în lipsa morţii ce nu s-ar mai naşte din viaţă?

Cât de disperaţi am fi după cerul viselor,
dacă acesta nu ar reuşi să ne ucidă vara pretinselor împliniri?

Şi dacă am muri sub steagul păcii,
am fi mai fericiţi iubind războiul?

Calamitate de Destin lasă-mi inima să-şi cearnă,
propria ei moarte.

Nu există absurd mai mare decât patria rămasă,
fără cotropitorii viselor tale.




“Poezie de Sorin Cerin”