Recviemul unei flacari

Recviemul unei flacari

Cand focul privirii tale
isi va uita flacarile,
pierdute in pustiul ploii amintirii
ce trosnesc sub pasii mortii
unor vreascuri de cenusa
care erau odata
ochii nostrii ce se cautau,
regasind acum zadarnicia
lumii unei iubiri
pe care n-am inteles-o niciodata
atunci vom redeveni
cei alesi de Destin,
drept candidati la mantuire.

Cand intreaga ceata a creatiei
va deveni ziua marii noastre regasiri,
vom rupe in bucati de melc
ce si-a pierdut cochilia,
foaia pe care-si scria Timpul
vrutele si nevrutele acestei lumi
redevenind speranta cu aripile frante
ce-si asteapta cuminte si tacuta,
ca un dat, ca un dar, ca un hotar,
moartea.

“Poezie de Sorin Cerin”