Sudoare trista

Sudoare trista

Si-ai zgariat cu unghiile
sufletul destinului meu
rupt din coapsa stancii
care ne-a macinat
Iluziile Vietii.

Prea departe
e noroiul ce ne-a nascut,
mai vii,
decat eram tarana nimanui,
la capat de drum al Universului,
ce aveam impresia
ca este atent cu noi,
la cezariana iubirii de noi insine.

Libertate a mortii,
unic adevar de Lumina al Lumii,
priveste dincolo de culorile
fiecarei minciuni ale zapezii,
cazute din mila unora sau altora,
care-L imbraca pe Dumnezeu,
cu broboane de sudoare trista,
la capat de drum al vietii.

“Poezie de Sorin Cerin”