Lumea nimanui

Lumea nimanui

A existat vreodata o lume,
a mantuirii de sperante,
fara sufletul tau?

Dar o moarte,
care sa nu mai invie niciodata,
daca nu erai tu,
in viata cerului meu,
cateodata asuprit de Destin
si uitat de senin.

Naframa neagra de dor,
peste sangele lacrimii mele,
din mormantul despartirii,
de noi insine.


Cine nu ar vrea,
tarmul zambetului tau,
la picioarele soartei sale?

Nu te vreau,
ramas bun in norii uitarii,
si nici urme de aripi
prafuite de singuratatea,
clipei care s-a frant in noi.

“Poezie de Sorin Cerin”