Respiraţie

Respiraţie

Ştiam de apusul gândurilor
apei cuvintelor din noi,
aburi uitaţi până şi de Dumnezeul,
pierdut în ierburile lascive ale unui sărut,
înjosit de dorul,
care nu-i mai recunoştea niciodată,
buzele propriilor lui sentimente.
Valuri de sânge se scurg pe apusul,
pleoapelor unui cer,
hemoragie de sentimente vlăguite,
amintiri rupte şi răsfoite,
la capăt de drum ,
plin de noroiul viselor,
în care ne-am împotmolit,
speranţele.
Aşteptări şoptite de clipe,
în buzunarele peticite ale destinelor,
de prea mult frig pe frunţile inimilor,
transpirate de chipul tău,
prin care-mi respir,
soarta.

“Poezie de Sorin Cerin”