Rochie de mireasă

Rochie de mireasă

Nisip nenăscut
în paşii Timpului meu,
ştiu că vei veni
aducând furtună viitorului,
până când clepsidra patimilor lumii,
se va sparge
de timpanul surd al uitării,
pentru totdeauna.

Litere ce nu-şi vor găsi niciodată
Cuvântul,
pierdut fără de nume
în cimitirul ros de patimi,
al trecutului fără viitor,
al ochilor pustii,
care cerşesc Lumina Divină,
a catedralei din sufletul iubirii,
pentru a-şi înfrânge orbirea
în lacrimile fără de număr
ale clipelor speranţei,
încâlcită şi ea pe fusul amăgirii,
din care Infinitul,
îi ţese rochie de mireasă,
Vremii.



“Poezie de Sorin Cerin”