viselor mele,
felia de cer a ochilor tăi,
apusă demult,
pe pleoapele orizontului uitării,
mai bătrâne decât toate vremurile,
ce-au murit înecate de dorul iubirii,
în fluviul de stele căzătoare
al inimilor noastre,
născute din păcatul originar al morţii,
pentru care există viaţa.
“Poezie de Sorin Cerin”