Seminţe de stele

Seminţe de stele

Coboară morţii în ţarini semănate –
rod al Evei prin boabele de mâine.
Suflete, sămanţa o vei străbate,
încă de-acum sfinţeşte grâul pentru pâine!...

Îngerii însământează stele
în bolta gliei unde îmi curg părinţii.
Iată, un zvon de dincolo de curcubeie,
un fâlfâit de înger, şi-n aştri, ei, cuminţii.

Voi ruga viaţa din paşii tăi, fecioară,
să-mi ierte jocul prin ierburi nenuntite,
voi blestema şi moartea glaciară
să treacă dinspre mâine înspre mai ‘nainte.

“Poezie de Gavriil Stiharul”