Sorin Cerin, un scriitor agramat, produce pe bandă rulantă cărţi ridicole cu citate sataniste

Sorin Cerin, un scriitor agramat, produce pe bandă rulantă cărţi ridicole cu citate sataniste

În urmă cu trei ani îl descopeream pe Sorin Cerin, un scriitor care se remarca atât prin numeroasele anacronisme şi greşeli gramaticale care se regăseau în opera sa, cât şi prin filozofia redundantă pe care o promova - coaxialismul. Citindu-i volumul „Culegere de înţelepciune” apărut în anul 2009 la editura Eminescu, spuneam că Sorin Cerin scrie tot ceea ce îi trece prin cap despre un anumit subiect sau o anumită temă majoră a vieţii. Mii de propoziţii ridicole, cu formulări copilăreşti sau expresii stângace, din care se desprind doar câteva citate care merită să fie publicate în ziarul şcolii, în gazeta de liceu, şi nu în ediţii ample ale unor edituri private, unele dintre ele de mare notorietate. Sau poate că nu mai putem vorbi de notorietate în momentul în care criza economică forţează să se ajungă la unele compromisuri? Dar chiar aşa, fără să se mai ţină cont de absurdităţile şi greşelile din conţinutul unui manuscris?
În lipsă de calitate, opera unui autor de aforisme nu poate fi salvată prin cantitate. Oricine poate scrie mii de citate absurde, la nimereală, sperând ca unul la o sută să fie cel norocos. Criticii, care au fost mult prea îngăduitori cu Sorin Cerin, i-au sugerat de atâtea ori să-şi revizuiască opera. Autorul a înţeles altceva şi, în goana sa după celebritate, a găsit o editură privată, cu nume mare, care să-i publice toate elucubraţiile şi gafele gramaticale, fără o verificare de conţinut…() Aşadar, din volumul pus la dispoziţie gratuit, în format electronic, pe siteul Înţelepciune.ro, am selectat următoarele(pag. 3):

„Ediţie de referinţă. Toate operele de aforisme care au cunoscut şi înainte lumina tiparului vor fi citate doar în actuala formulă îmbunătăţită a ediţiei de referinţă.”

Să ne convingem deci ce înseamnă o ediţie de referinţă, judecând după spusele unei edituri importante din România:

Cu toţii suntem o urmă a strămoşilor noştrii pierdută în zăpada glacială a Timpului îngheţat (citatul 281); Existenţa nu vrea nimic mai mult de la noi, decât iubire şi se va îmbrăca imediat în ţinuta sa de gală pentru ochii noştrii, fiind mai frumoasă ca niciodată (citatul 3349); Nu plânge frumoasă floare izvorâtă din haosul lacrimii Lui Dumnezeu. Într-o zi ochii noştrii se vor îmbrăţişa (citatul 3756); Sinuciderea este unica şansă de aţi regăsi amintirea eternităţii tale înainte de a te lăsa Iluzia Vieţii să o faci (citatul 4541); Viaţa îţi cere totul pentru aţi da în schimb moartea (citatul 4716); Fără de izbăvirea morţii viaţa şi-ar îndeplini cu prisosinţă rolul, acela de aţi ucide în totalitate libertatea propriului tău spirit (citatul 5269); Somnul vieţii este un vis primit în dar de la Dumnezeu pentru aţi arăta ce poate însemna umbra faţă de Lumea Luminii Eterne (citatul 5750); A fi alături de nemurire este echivalent cu aţi înţelege propria ta moarte (citatul 6220); Aţi aminti nemurirea este la fel ca şi cum ai memora eternitatea ta de dincolo de naştere şi de moarte, de dincolo de orice viaţă (citatul 6852); Când norii vor deveni mai grei decât pământul din noi dus o viaţă de către paşii Destinului fiecăruia, vom înţelege că nu ploaia clipelor din ei ne-au întunecat soarele vieţii, ci lipsa de a fi noi înşine (citatul 57); Este răsăritul mai superior apusului doar pentru că îl precede cu o zi iar apusul precede răsăritul cu o noapte? Ar mai fi ziua fără noapte şi răsăritul fără de apus, viaţa fără de moarte? (citatul 88); Ochii tăi vor fi mereu mult mai alături de suflet decât oricare parte a trupului exceptând inima (citatul 74); Aţi găsi mântuirea de sine oriunde altundeva decât în tine este o mare imposibilitate (citatul 255); Destinul este râul Adevărului Absolut care curge prin liniile propriilor noastre pălmi bătătorite de clipele deşertăciunii (citatul 339); Urma paşilor Destinului tău se vor pierde în ninsoarea clipelor acestui timp iluzoriu (citatul 352); Am să mă aşez în braţele luminii ochilor tăi pentru aţi putea contempla aştrii infiniţi din tine (citatul 513); Te simt alături de mine chiar şi atunci când locuieşti în florile de meri ai amintirii mele (citatul 614); A crede înseamnă înainte de toate aţi aminti (citatul 960).
După ce am citit un sfert de carte detectând greşeli ruşinoase şi aberaţii de care ar râde şi un preşcolar, mi-am zis că poate există o fărâmă de speranţă, ţinând cont de faptul că autorul vorbeşte aşa frumos despre Dumnezeu şi lumina eternă. Am aşteptat o continuare pe această temă şi am descoperit că Sorin Cerin a publicat o altă carte de aforisme purtând titlul „Iluminare”. O carte care a fost editată în mai 2011, cu ajutorul unei platforme independente de publicare (CreateSpace Independent Publishing Platform), care are ISBN şi se vinde chiar pe gigantul Amazon. Nu ştiu cât a cheltuit autorul pentru a se publica singur cu ajutorul acestei platforme sau pentru a-şi expune marfa pe Amazon şi nici nu mă interesează. Fiecare îşi vinde cărţile cum poate. Eu am fost atras de titlul cărţii, pentru că Iluminarea este un subiect înălţător, care face referire la acea stare de fericire şi mulţumire a oamenilor. Când colo, ce am descoperit? Un curent modern, prin care autorul îşi exprimă admiraţia faţă de un Dumnezeu al luminii, dar acest Dumnezeu este însuşi Satana! Iată câteva exemple: „Adevăratul Dumnezeu care este Lumina Divină este Satana! Cel mai mare deschizător de drumuri al omenirii, cel care scoate mereu binele în evidenţă.” (citatul 47, pag. 10); „Satana este marele bine al lumii fiindcă prin el toţi cei care huzuresc prin binele religios, pot fi oricând sortiţi eşecului.” (citatul 48, pag. 11); „Religiile te obligă cu forţa să le accepţi binele, pe când Satana îţi dă libertatea de a alege.” (citatul 49, pag. 11); „Satanism înseamnă liberatea individului fără a stânjeni şi libertatea celorlalţi indivizi cum face creştinismul iudaic sau alte religii.” (citatul 54, pag. 11); „A te ruga la Satana este adevărata virtute a omului înstrăinat de perversiunea religiilor.” (citatul 56, pag. 12).
Citind şi această carte, am fost profund dezamăgit, dar mi-am zis că trebuie să mai existe speranţă pentru autor. Am pus ochii pe o altă carte de-a lui, Paradisul şi Infernul, publicată în 2011 pe aceeaşi platformă independentă de publicare din S.U.A., şi am descoperit următoarele citate: „Doar cel căzut din paradis poate să preţuiască infernul.” (citatul 5, pag. 5); „Nu există iubire care să existe în paradis.” (citatul 9, pag. 5); „Odată ajuns la porţile paradisului vei iubi infernul şi astfel vei realiza că în paradis nu poţi ajunge cu adevărat niciodată.” (citatul 10, pag. 5); „Pentru om adevăratul paradis este şi va rămâne pentru vecie infernul din mijlocul paradisului Lui Dumnezeu.” (citatul 184, pag. 30); „Paradisul este lacrima desfrâului Lui Dumnezeu.” (citatul 214, pag. 34); „În paradis până şi Diavolul este considerat un Dumnezeu.” (citatul 270, pag. 42).
Care este concluzia după citirea acestor cărţi? Concluzia este că Sorin Cerin este un scriitor agramat care produce cărţi ridicole pe bandă rulantă. Se foloseşte de numele lui Dumnezeu, de lumină, de iubire pentru a-l slăvi pe Satana. O întreagă operă menită să dea dureri de cap şi celui mai răbdător dintre cititori, o întreagă operă care poate induce în eroare oameni cu principii solide şi credinţă în valorile creştine. Mă întreb, care este visul lui Sorin Cerin ca scriitor? Cum vrea să rămână în istoria literaturii române şi a poporului creştin român? Oare este conştient de ceea ce scrie sau are revelaţii ce provin de la Dumnezeul său „desfrânat”? Oricum ar fi, întreaga operă ceriniană este o pierdere de timp. Iar aceasta nu poate fi salvată de câteva citate care, fiind extrase din mormanul de mizerie, pot avea o oarecare frumuseţe… sub incidenţa întâmplării întâmplătoare...

Ionuţ Caragea, 2 mai 2013, Oradea



“Diverse de Ionut Caragea”