iarba ce-si asteapta,
soarele primaverilor din sufletul tau.
Esti,
adierea de rasarit a destinului,
ce mi-a implinit viata norilor din mine
fiindca devii ploaia
care-mi spala desertul simtirii,
cu un nou suras.
Sunt,
lacrima de dor a sperantei,
prelinsa pe obrazul clipei
pe care nu o voi lasa
sa-si spele eternitatea din sufletul ei,
niciodata.
Esti,
brazda spicelor ce-mi vor hrani
orizontul inimii cu o noua zi,
care nu va cunoaste apusul iubirii,
niciodata.
“Poezie de Sorin Cerin”