Tatăl Nostru

Poezie de Lhjfgs M, jgs, 03 oct 2008

Tatăl Nostru

Sa fie Viata un vis pentru sfintii murilor asudati,
ai bisericilor din noi?
Unde sa ne rugam Iubirii,
cu genunchii rosi ai sentimentelor din noi,
Pentru a primi binecuvantarea Mortii,
In apa tulbure a Vietii scursa,
Peste soarta fiecaruia dintre noi,
spre a fi spalata de atat de mult pacat,
Primit in dar de la visul Lui Dumnezeu,
Ce a gandit Cuvantul pentru noi,
Printre atatea si atatea alte Cuvinte,
Unele mai peticite,altele mai ajunse,
Dar parca nici unele atat de absurde,
Precum suntem noi intr-un singur Vis,
Acela de a sti Lumea,
De a o vedea ca o minune,
ªi nu ca o prostituata in bordelul Existentei,
Unde se zvarcoleste in mocirla propriei sale istorii,
Zugravita in imagini poleite cu aurul pacatului,
De A FI,
O greseala a unei alte greseli a greselii Lui Dumnezeu,
De a ne fi dat pacatul si a ne fi facut pacatosi,
Cand putea face aceasta lume curata,
Unde nimeni sa nu poata sti ce e greseala.
Nu trebuia murdarita astfel apa acestei Vieti,
Insetate de atat de mult sange nevinovat,
Nenascut inca,
Care va cunoaste intr-o zi farmecele inveninate ale Lumii,
Devenind vinovat prin propria sa nastere,
De nenascut inca.
A ªTI este un mare pacat pentru Dumnezeu,
Fiindca doar stiind suntem constienti de Lume si Pacatul ei.
Atunci Dumnezeu ne-a dat cunoasterea,
Invelind in hartia frazelor sale si Pacatul.
Nu putem cunoaste fara binele izvorat din roua privirilor,
Sau raul ce ninge in ganduri tulburi,
Peste parul incaruntit de uitare al iubirilor,
Ce s-au nascut pentru a sti,
Ca vor avea de ros genunchii propriilor sentimente,
Pe piatra rece a rugaciunii neputincioase,
In fata Atotputinciosului de a gresi pana si cu pacatul,
Dat acestor genunchi spre mantuirea privirii,
Ce admira durerea si suferinta drept salvare,
De opera Lui Dumnezeu?
Cum ar fi fost daca Dumnezeu ar fi gandit lumea fara de pacat?
Oare nu a stiut ce face,nu a cunoscut Viitorul ?
ªi acesta face parte din gandul Sau.
Deci stia ca va fi inselat cu Pacatul de Lume!
Altfel inseamna ca era un neputincios,
Ce merita intreaga noastra mila si compasiune,
Fiindca a incercat cel putin pentru o clipa sa se creada Dumnezeu!
Intreaga noastra Lume consta in cunoasterea sa.
Daca nu am sti ca este nu ar exista.
Oare cate Lumi nu sunt dar noi nu le cunoastem?
Sau cate Lumi par ca le cunoastem dar ele nu sunt?
Toate Lumile sunt Iluzii,
Marfa preferata a Lui Dumnezeu,
Vanduta noua pe tejgheaua roasa de patimi a Vietii,
Spre a cunoaste grauntele de nisip al fericirii,
Din oceanul infinit al suferintei.
Aceasta este Lumea gandita astfel de Tine Doamne!
Chiar nu putea fi gandita altfel?
Tatal Nostru carele esti in ceruri de ce nu esti si pe Pamant!
De ce nu te cobori printre atatia nenorociti si napastuiti ai sortii,
Care nu mai au nici clipe sa plateasca,
Pentru o noua carja a privirii de pe buzele lor reci,
Cu care-si duc traiul in sala de asteptare a Mortii salvatoare!
Chiar si acolo ne ameninti Doamne ca te vom intalni?
Tot atat de iubitor si marinimos,
De plin de dragoste fata de genunchii rosi?
De ce?
Cum ne ceri noua unor nestiutori sa inteleaga neintelesul,
pustiului ce a fost candva in Tine,
Spre a pustii fata ridata a acestei Lumi,
Cu atat de multe pacate pe care le stiai de dinainte de a fi!
Doar nu esti si Tu Doamne un nestiutor?
Ce este cunoasterea Doamne?
Este ceea ce nu poate fi definit niciodata,
fiindca nimeni nu stie ce inseamna a sti,
decat daca inchide ochii si vede intunericul.
Atunci realizeaza lumina nefericirii acestei Lumi,
Unde un punct este un infinit fiindca o infinitate de puncte,
Este un cerc,deci un punct,un finit!
Aceasta este cunoasterea noastra Doamne,
Aceea a punctului si a infinitului,
Unde infinitul este finit,iar finitul devine mereu ,
Cel ce va depasi infinitul prin numar!
Poate de aceea iti doresti mai multe puncte,
In care sa bata sangele acestei Lumi,
Tocmai fiindca astfel depasesti infinitul din Tine cu noi?
ªi ce va fi atunci cand ma voi trezi din acest vis?
Voi intelege ca poate fi si Lume fara de greseli?
Unde bisericile gandurilor sa devina niste imense semne de intrebare?
In Lumea unde sunt biserici este si pacat,
Altfel acestea nu si-ar mai avea rostul.
Ce ar mai face o biserica intr-o Lume fara de pacat?
La ce s-ar mai ruga genunchii rosi?
Unde este pacat este si durere,
Unde este durere este Viata!
O Lume fara de pacat ar fi o Lume fara de Viata!
Abia acum te inteleg Doamne,
Fiindca vreau sa traiesc si astfel vreau cat mai multe biserici,
A caror clopote sa bata neintrerupt,
Lacrimile indragostitilor ce vor sa spele in Apa Vietii,
Sufletul unui nenascut pentru a-l boteza,
Cu Pacat,
Durere,
ªi Viata!

Poezie de Lhjfgs M, jgs

Lhjfgs M, Jgs

Născut la: 11 mar 1922

Rate this cenacle:
Generează un alt cod=