Tu esti inima mea

Tu esti inima mea

Tu esti oceanul inimii mele,
iar eu tarmul din tine,
scoica de timp,
a iubirii valurilor noastre,
dor framantat de nisipul viselor,
patimilor care ne-au trezit,
in aceasta lume.

Tu esti inima,
Cuvantului spus de Dumnezeu,
iubirii mele,
parasite de trupul amintirii,
renegate de trecutul dureros,
al mortii dintre noi,
sange al clipelor noastre,
scurs pe mormantul uitarii de sine,
ce nu pot fi niciodata Adevar…

Tu esti inima,
sarutului pasilor mei,
pierduti de Vreme,
in ninsorile dorurilor noastre,
nameti de necuvinte in care ne pierdeam,
imbratisarea eternitatii din noi,
murind cu fiecare zambet cate putin,
din lumea marilor noastre iubiri!

Tu esti inima mea,
rasarit de lumina al intalnirii vietilor noastre,
departe de cimitirul gandurilor negre,
pasi sfintiti de parintii Timpului,
care ne-au unit undeva-candva,
amintirile viitorului nostru…..
din norii pe care-i vrem stransi
in pumnii sperantei.

“Poezie de Sorin Cerin”