cu inima mea încaltata de infintul
ochilor cuvintelor tale.
Iubire de diamant al religiei nascute
din banca întâlnirii noastre,
rapusa de mucegaiul uitarii,
revopsita cu ochii eternitatii inimii tale,
Iubire!
Aa mai crede în valul destinului,
mâinii necuvintelor noastre,
ce-mi cuprinde dorul sângelui viselor,
sentimente roase de speranta pietrelor de clipe,
tocite de absurdul acestei lumi,
în care ne regasim fiecare dintre noi,
Moartea?
“Poezie de Sorin Cerin”