nici unde iarba amintirii nu poate fi cosit?,
sau palmele sarutului tau,
ce pot deveni eternitate..,
esti numai Tu,
Inima de Dor.
Rapus de norii
uitarii de zâmbetul amintirii tale,
ploi ce-mi inunda cenusa clipelor,
prin inimile carora înca te mai asteptam,
furtuna a vietii mele.
Fulgera-mi cuvintele dorului tau,
cu orizonturile pierdute de timp ale îmbrtiisarii,
apoi lasa-mi respiratia soaptelor,
sângelui marii noastre iubiri,
în amurgul ce nu-si va regasi niciodata locul,
la radacina uitarii pasilor tai,
Eternitate a vietii mele.
“Poezie de Sorin Cerin”