Cât de beat era Cuvântul

Cât de beat era Cuvântul

Oare-ţi vei mai aminti de ochii mei,
cât de beat era Cuvântul,
pierdut în crâşma dintre anii,
debusolaţi de vântul uitării?

Şi cine Doamne dintre norii amintirilor,
ar mai cerne ploile zâmbetului tău,
dacă moartea ar deveni viaţa,
clipelor prin care te aştept?


Lumină de amurg , suflet de fiară,
iartă-mi sângele nelămuririi,
paşi lăsaţi de urmele îndoielii,
peste mormântul fărădelegilor acestei Lumi.

Nu pleca mai departe de mâna soartei mele,
ca să te îneci în viitorul contemporan,
lacrimă tristă de unde efemere,
a nelipsitului politicianst, ciolan.

Răsfăţ, de unde printre stele,
morţi aşezaţi pe talgere şi tinichele,
uitaţi de apusuri mizere,
cadavre ce doresc nou an,
pierduţi între vise efemere.


Oare-ţi vei mai aminti de ochii mei,
cât de beat era Cuvântul,
pierdut în crâşma dintre anii,
debusolaţi de vântul uitării?

Şi cine Doamne dintre norii amintirilor,
ar mai cerne ploile zâmbetului tău,
dacă moartea ar deveni viaţa,
clipelor prin care te aştept?


Lumină de amurg , suflet de fiară,
iartă-mi sângele nelămuririi,
paşi lăsaţi de urmele îndoielii,
peste mormântul fărădelegilor acestei Lumi.

Nu pleca mai departe de mâna soartei mele,
ca să te îneci în viitorul contemporan,
lacrimă tristă de unde efemere,
a nelipsitului politicianst, ciolan.

Răsfăţ, de unde printre stele,
morţi aşezaţi pe talgere şi tinichele,
uitaţi de apusuri mizere,
cadavre ce doresc nou an,
pierduţi între vise efemere.


“Poezie de Sorin Cerin”