Gândurile negre ale Dorului

Gândurile negre ale Dorului

Prea singur de inima privirii
zâmbetului tău,
mă înfăşor în mantaua umilinţei,
de a deveni norul ce-ţi va aduce furtuna,
clipei fără de care Destinul inimii tale,
nu poate să-ţi respire viaţa...

Cât adevăr căzut în prăpastia visului tău,
va supravieţui iubirii mele,
bolnavă de cancerul uitării,
paşilor soartei care ne-au născut?

Unde erai nimfă de diamant,
a ierbii speranţelor mele,
moartă sub îngheţul uitării de noi înşine,
la margine de apocalipsă a unui pribeag sărut?

Atunci vom lua Soarele iubirii noastre,
de pe cerul gândurilor negre ale dorului,
şi-l vom arunca în marea singurătăţii,
prin care am rămas văduvi de noi.


.

“Poezie de Sorin Cerin”